• Psihologia educaţiei – cursuri şi seminarii
Cursul de Psihologia educaţiei este primul din modulul psihopedagogic, nivelul I, desfăşurat la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic. Se studiază pe parcursul unui semestru (anul I, semestrul I), având săptămânal două ore de curs şi două ore de seminar. Cursul se desfăşoară interactiv, prin utilizarea unei game variate de metode didactice.
Obiectivele generale ale cursului vizează: cunoaşterea de sine şi cunoaşterea celorlalţi ca premisă de formare a unei atitudini profesionale în cariera didactică; aprecierea de către studenţi a rolului şi a ponderii factorilor înnăscuţi şi de mediu în evoluţia personalităţii umane, cunoaşterea proceselor psihice şi a implicării lor în mecanismele învăţării; formarea unei atitudini pozitive în relaţia cu beneficiarii actului educativ; abordarea profesională a elevilor în funcţie de nivelul psihic al dezvoltării personalităţii lor.
Programa analitică a cursului şi seminarului cuprinde următoarele teme: obiectul de studiu al psihologiei educaţiei; cunoaşterea psihologică a personalităţii elevului; învăţarea; variabile afective şi motivaţionale ale învăţării; dimensiunile cognitive ale învăţării; inteligenţa emoţională; creativitatea; analiza psihosociologică a relaţiei educative; stima de sine; dificultăţile la învăţare.
Evaluarea pentru materia de studiu psihologia educaţiei cuprinde evaluarea intermediară (prezenţa la curs: 10%, prezenţa la seminar: 10%, activitate la seminar: 10%, eseu / recenzie: 10%, exerciţii pentru acasă: 10%) şi evaluare finală (examenul final, scris, care constă în aplicaţii din materia studiată la curs şi seminar cu o pondere de 50%).
Dacă studenţii sunt interesaţi şi doresc să participe la activitatea ştiinţifică pot realiza microcercetări pe care să le prezinte în cadrul sesiunilor de comunicări ştiinţifice studenţeşti.
• Pedagogie – cursuri şi seminarii
Cursul de Pedagogie se studiază la nivelul I al modulului psihopedagogic, în anul I, semestrul al II-lea – partea I şi în anul II, semestrul I – partea a II-a. Cursul se desfăşoară interactiv, prin utilizarea unei game variate de metode didactice.
Obiectivele generale ale cursului (partea I) vizează: însuşirea noţiunilor generale din domeniul ştiinţelor educaţiei; asimilarea cunoştinţelor privind esenţa, formele şi funcţiile educaţiei; consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor fundamentale legate de acţiunea educaţională; înţelegerea necesităţii educaţiei continue (permanente); analiza conceptului de curriculum şi a componentelor acestuia; familiarizarea cu documentele curriculare oficiale.
Obiectivele generale ale cursului (partea a II-a) vizează: însuşirea conceptelor de metodologie didactică; înţelegerea necesităţii utilizării mijloacelor de învăţământ; consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor fundamentale legate de procesul de învăţământ; analiza principalelor forme de organizare a procesului de învăţământ; elaborarea de planificări calendaristice şi de unităţi de învăţare; asimilarea cunoştinţelor privind conceptul de evaluare didactică; familiarizarea cu principalele tehnici de evaluare didactică.
Programa analitică a cursului şi seminarului cuprinde următoarele teme:
Partea I: Pedagogia-ştiinţa funadamentală a educaţiei, Educaţia, Noile educaţii, Educaţia permanentă, Educabilitatea, Dimensiunile educaţiei, Sistemul de învăţământ din România, Curriculum-delimitări conceptuale, Componentele curriculumului, Tipuri de curriculum, Proiectarea curriculară, Produsele curriculare.
Partea a II-a: Procesul de învăţământ, Învăţarea, Predarea, Principiile didactice, Metodologia didactică, Formele de organizare a procesului de învăţământ, Proiectarea didactică, Formele evaluării, Metode de evaluare, Succesul şi insuccesul şcolar.
Evaluarea pentru materia de studiu psihologia educaţiei cuprinde evaluarea intermediară (prezenţa la curs: 10%, prezenţa la seminar: 10%, activitate la seminar: 10%, eseu / recenzie: 10%, exerciţii pentru acasă: 10%) şi evaluare finală (examenul final, scris, care constă în aplicaţii din materia studiată la curs şi seminar cu o pondere de 50%).
Dacă studenţii sunt interesaţi şi doresc să participe la activitatea ştiinţifică pot realiza microcercetări pe care să le prezinte în cadrul sesiunilor de comunicări ştiinţifice studenţeşti.
• Psihopedagogia adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor – cursuri şi seminarii
Cursul de Psihopedagogia adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor se studiază la nivel II al modulului psihopedagogic.
Psihopedagogia adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor face parte din categoria ştiinţelor pedagogice aplicative pe perioade de vârstă, alături de pedagogia antepreşcolară, pedagogia preşcolară, pedagogia şcolară şi pedagogia universitară.
Educaţia ca proces social însoţeşte individul de-a lungul vieţii, ajutându-l să se dezvolte în plan intelectual, axiologic, afectiv, să se adapteze continuu la cerinţele societăţii.
Ideea nevoii de educaţie, indiferent de vârstă, nu este una nouă. În perioada clasică (sec. al XVII-lea), Jan Amos Comenius, în lucrarea „Didactica Magna”, afirma că pedagogia nu poate fi limitată la educaţia din şcoală sau din familie, ci aceasta vizează toată existenţa individului, subliniind nevoia educaţiei permanente şi universale.
Preocuparea pentru pedagogia adulţilor a crescut în timp şi aceasta este justificată de creşterea valorii sociale şi economice a educaţiei în general, educaţia fiind sursa de progres pentru societate, iar pentru individ mijlocul de a se conecta la dinamica valorilor socio-culturale de-a lungul vieţii.
În 1949 s-a desfăşurat prima Conferinţă Internaţională de Educaţie a Adulţilor, în Danemarca, la Elseneur. În urma acestei conferinţe s-a stabilit ca sarcină esenţială a educaţiei adulţilor: promovarea şi susţinerea mişcărilor pentru o cultură de masă, stimularea spiritului democratic şi revenirea la spiritul comunitar.
De-a lungul timpului s-au formulat noi sarcini pentru educaţia adulţilor: dezvoltarea personalităţii (pe tot parcursul vieţii); favorizarea participării la viaţa socio-economică; eliminarea inegalităţilor generate de sistemul educaţiei iniţiale; dezvoltarea creativităţii; alfabetizarea.
Educaţia adulţilor se adresează tuturor categoriilor sociale, contribuind la integrarea optimă a indivizilor, oferind o diversitate de servicii, vehiculând conţinuturi specifice şi uzând de metode şi mijloace specifice, conturându-se ca factor de democratizare a vieţii sociale şi mijloc de respectare a dreptului la educaţie.
Formarea/dezvoltarea continuă a profesorilor
• Educaţie incluzivă şi pedagogie diferenţiată – cursuri şi seminarii
În contextul actual al învăţământului românesc, educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop valorificarea resurselor existente, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor din cadrul unei comunităţi.
Şcoala incluzivă trebuie să recunoască şi să reacţioneze la diversele cerinţe ale copiilor, să armonizeze diferenţele de învăţare, diferenţele între grade de reuşită şcolară, să asigure o educaţie eficientă pentru toţi.
Incluziunea implică o restructurare a şcolii sub toate aspectele. Astfel, din punct de vedere curricular trebuie să se realizeze: elaborarea de programe analitice care să răspundă cerinţelor tuturor copiilor în raport cu posibilităţile reale de învăţare, cu stilul şi ritmul de învăţare al fiecăruia; adaptarea strategiilor didactice la particularităţile fiecărui copil pentru a eficientiza învăţarea; organizarea învăţării pe principiile învăţării active, participative, de cooperare, de ajutor reciproc; valorizarea socială a fiecărui copil, acceptarea diversităţii şi valorizarea acesteia.
Incluziunea persoanelor cu dizabilităţi întăreşte sentimentul de apartenenţă, prin relaţiile reciproce, spontane care se stabilesc cu ceilalţi membri, asigură o participare reală în procesul de învăţare şi în cel al comunicării, facilitează asumarea de roluri sociale proprii în comunitate, care se exprimă prin valorizarea imaginii sociale a persoanei şi prin creşterea competenţelor în aceleaşi medii ambiante.
Orientarea incluzivă este unul din punctele importante ale Declaraţiei de la Salamanca privind principiile politice şi practica în domeniul cerinţelor educative speciale. În această Declaraţie se menţionează că şcolile obişnuite cu o orientare incluzivă reprezintă un instrument fundamental de combatere a atitudinilor de discriminare, care contribuie la constituirea unor comunităţi primitoare şi a unei societăţi incluzive care să fie deschisă pentru toţi.
Incluziunea implică schimbări profunde şi în privinţa abordării dificultăţilor de învăţare. Aceste schimbări se bazează pe ideea că adaptările care se realizează din punct de vedere metodologic şi organizaţional ca răspuns la dificultăţile înregistrate de elevi în învăţare vor contribui la formarea şi dezvoltarea tuturor copiilor.
Procesul de incluziune a copiilor cu CES depinde de mai mulţi factori: de cadrele didactice, de şcoala în care învaţă copiii, de factori exteriori şcolii. Incluziunea presupune anumite schimbări la nivelul fiecărui factor mai sus amintit.
Integrarea ca proces urmăreşte înlăturarea tuturor formelor de segregare. Integrarea socială nu trebuie văzută separat de integrarea şcolară sau de cea profesională. Şcoala nu trebuie considerată ca un loc unde copiii cu deficienţe sunt pregătiţi pentru o integrare socială ulterioară.
• Formarea formatorilor – cursuri şi seminarii
Cursurile de formare a formatorilor reprezintă o modalitate de a face faţă provocărilor în continuă schimbare într-o societate bazată pe cunoaştere.
La sfârşitul cursului, participanţii:
– vor avea abilităţi îmbunătăţite de prezentare şi comunicare;
– vor avea cunoştinţe despre ce presupune managementul unui proces de formare (identificarea nevoii de instruire, planificare, marketing, organizare, evaluare);
– vor şti să planifice, să susţină şi să evalueze o sesiune de instruire interactivă pe o temă la alegere;
– vor avea cunoştinţe şi abilităţi de a folosi o gama variata de metode de instruire si de implicare a participanţilor.
Conţinuturile abordate în cadrul cursului sunt: formarea continuă a adulţilor, învăţarea prin experienţă, stiluri de învăţare, dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi prezentare, structurarea unei prezentări, folosirea materialelor şi tehnicilor vizuale ajutătoare, metode de implicare a audienţei, planificarea unei sesiuni de instruire, evaluarea unei sesiuni de instruire, susţinerea unei sesiuni de instruire, cu feedback, managementul procesului de instruire: evaluarea nevoilor de instruire, planificarea instruirii, marketing, organizarea şi evaluarea programului de instruire, elemente de co-training, raportul de curs.